Rolul povestilor si basmelor in educarea copiilor. Influenta lor in dezvoltarea limbajului si in formarea caracterului.

Basmul este reprezentarea vietii intr-o maniera fabuloasa, fantastica cu scopul de a captiva atentia si de a transmite un mesaj moralizator. Copilul ia contact astfel cu problemele vietii: nasterea, moartea,casatoria, relatiile copiilor cu parintii, naturali vitregi,relatiile intre frati, bogatia, saracia, lupta pentru a reusi prin propriile forte, biruinta in momentele grele, lupta cu boala sau cu fortele naturale potrivnice, credinta in personaje supranaturale.

Contribuie la dezvoltarea proceselor de invatare a copiilor cu efecte in constituirea unei constiinte afective sanatoase si a caracterului ,a personalitatii copiilor. 

Basmele sunt acele povesti prin care copii isi fac o reprezentare asupra lumii. Ele portretizeaza lupta dintre bine si rau. Astfel copilul intra in contact cu notiuni despre bine,dreptate, iubire, corectitudine, harnicie, versus rau, minciuna, rautate, lacomie,  inganfare.

Eroul basmului va avea intodeauna calitatiile pozitive, pe care copilul si le va insusi ca sustinator al acestuia.

Basmele sunt mijloace de dezvoltare a atentiei si memoriei. 

Prin concentrarea la firul povestii copilul va fi atent si va memora cuvinte si expresii noi, dezvoltandu-si astfel vocabularul. Citirea povestilor ajuta la dezvoltarea intelectuala si sociala a copilulul. Prin intermediul povestilor copilul se obisnuieste cu scenarii  de care se va lovi in viata de adult, stiind astfel sa le gestioneze si sa gaseasca solutii pentru situatii concrete. Copilul invata sa faca diferenta intre bine si rau, asa cum este ea prezentata de realitatea sociala, invata tipuri comportamentale, cum sa actioneze in diferite ipostaze in care se va afla in viitor. 

Modul prin care o persoana isi va forma personalitatea in anii copilariei este prin imaginatie si expresivitate creativa, stimulate prin citirea si cunoasterea basmelor si povestirilor. Sanatatea afectiva este influentata de identificarea cu personajele de obicei pozitive din povestile copilariei ,acesta traind la nivel emitional odata cu acestea, dezvoltandu-si propriile sentimente si invatand sa -si recunoasca propria traire afectiva. Reuseste sa faca diferenta intre emotiile negative si cele pozitive stabilindu-si in acelasi timp, tipul de comportament social pe care acesta il va avea in relatiile cu ceilalti. Prin intermediul basmelor copilul va dezvolta abilitati necesare in viata care il vor ajuta sa rezolve situatii concrete in momente vitale .

Chiar daca, per total, rolul educativ si absolut necesar in dezvoltarea copilului, este recunoscut sunt si cateva aspecte, considerate negative in ziua de azi:  scenele oarecum violente din unele povesti. Aici un aport foarte important o are interventia parintelui pentru a estompa impactul negativ pe care aceste scene il pot avea asupra copiilor mai ales in cazul celor cu o sesibilitate emotiva mai accentuata. Intr-adevar violenta face parte din viata de zece cu zi , copilul trebuie sa cunoasca si acest aspect al existentei pentru ai putea face fata atunci cand va fi pus in asemenea situatii, insa abordarea subiectului si explicarea lui copilului trebuie facuta pastrand un echilibru intre scena receptata de copil si capacitatea de intelegere a acestuia, altfel exista riscul dezvoltarii unor frici, dependente care pot afecta viata de adult al copilului.

Prezentarea violentei in basme are scopul de a educa prin socul produs, si de a face copilul sa constientizeze importanta adoptarii unui comportament adecvat, altfel ar putea fi pedepsit precum personajele negative, sau sa invete sa fie precaut si sa gestioneze cu atentia increderea in oameni caci nu tot timpul acestia ne vor binele, sau ca orice greu sau situatie dificila prin care treci poate fi depasita prin bunatate, curaj, munca. La varste fragede nu suntem constieti de pericolele din jurul nostru, naivitatea copilariei ne pune adesori in situatii care ar putea sa ne dauneze integritatii noastre fizice si psihice, astfel povestile ne ajuta sa ne stabilim reguli prin care putem depasi asemenea ipostaze nefericite pe care le vom intalni pe drumul vietii,  inainte de a avea un contact direct cu ele.

Basmele cele mai cunoscute in intreaga lume sunt povestirile Fratilor Grimm.

Cine nu a auzit de "Cenusareasa", "Alba ca Zapada", "Scufita Rosie", "Frumoasa din padurea adormita"? Cei doi au fost folcloristi, juristi, scriitori, iar culegerea lor de basme a fost publicata prima data in 1812, si are la baza povesti populare din folclorul german, dintre ele unele au la baza fapte reale petrecute in vremurile obscure ale Evului Mediu in care foametea, razboiul si consecintele devastatoare ale acestora constituiau realitatea normala a acelor timpuri.Au fost publicate ca atare  sau altele modificate din cauza continutului prea violent. Variantele adaptarii acestor povesti de Disney sunt mult mai blande, inlaturand o parte din cruzimea unor episoade din basmele originale.

In "Alba ca Zapada"vanatorului i se porunceste de catre mama vitrega sa i se aduca inima si ficatul fetei, asta presupunand uciderea acesteia, iar la sfarsitul basmului mama vitrega e pusa sa danseze la nunta albei ca zapada in ghete de otel inrosite in foc(mod de tortura medievala), drept pedeapsa pentru chinurile la care a supus-o pe printesa. In "Cenusareasa", surorile vitrege recurg la gestul socant de a-si taia, una degetele de la picioare si cealalta calcaiul, pentru a putea sa li se potriveasca condurul printului, care le-ar fi garantat astfel casatoria cu acesta. In "Hansel si Gretel" avem parte de un abandon al copiilor de catre parinti, intr-o padure, in care acestia n-ar fi avut cum sa supravietuiasca, si de o vrajitoare care practica canibalismul. Aceste relatari violente si crude au efect asupra adultilor daramite asupra constiintei in formare a unui copil, insa ele daca sunt gestionate si explicate atent de catre parinti, vor avea un deznodamant pozitiv ajutand copilul sa inteleaga ca oamenii sunt si rai si buni, spre exemplu mama vitrega ordona moartea Albei ca Zapada, dar vanatorul nesocoteste ordinul ei aducandu- i inima si ficatul unui porc si prezantandu-i le ca fiind ale fetei, de asemenea tot de aici copilul invata ca nu trebuie sa faci intodeauna ce ti se zice daca acest lucru dauneaza altcuiva, ca oamenii fac, din lacomie, lucruri pe care nu le ar face in mod normal, fara sa se gandeasca la consecinte, exemplu  automutilarea celor doua surori vitrege ale Cenusaresei, ca, parintii, chiar daca ne iubesc, in situatii dramatice, pot face lucruri atroce incercand intr-un fel sa ne salveze, abandonul celor doi frati in padure din pricina foametei prin care trecea familia, ca nu orice lucru frumos si atragator e bun pentru noi si ca nu oricine ne face un bine o face cu intentii bune. Exemplul vrajitoarei din aceasi poveste care -i momeste pe copii cu casa ei de turta dulce si cu vorbe mieroase doar pentru ai manca la cina. 

  Povesti cu caracter moralizator sunt si basmele scriitorului danez Christian Andersen, cu ale sale :

"Degetica", " Mica sirena", "Hainele cele noi ale imparatului"" Craiasa zapezii", Fetita cu chibrituri", "Ratusca cea urata", care exploateaza situatii mai complicate in care se poate afla cineva, in urma unor actiuni ale sale sau a persoanelor apropiate, si care duc la un lant de abuzuri, compromisuri, suferinte nemeritate, in cadrul unor povesti triste si rareori cu final fericit, asa cum suntem obisnuiti sa stim ca se sfarsesc basmele. Povestile lui Andersen nu mai impart, neaparat, personajele in pozitive, virtuoase nevinovate si in personaje negative, rautacioase si agresive fara motiv, ele relateaza ceva mai mult decat lupta dintre bine si rau. Mai degraba prezinta stari, sentimente care iau nastere si de o parte si de alta, in interactiuniile dintre personaje, si ca, invinge la un momendat providenta(rea sau buna) iar finalul ar putea fi tragic.

In literatura romana avem basmele culese de Petre Ispirescu cu imparati, feciori de imparati, sanzaiene, zmei , voinici, pasari fermecate si incercarile prin care trec acestia ."Greuceanu" "Ileana Cosanzeana" si "Sarea in bucate" sunt cateva din cunoscutele sale basme. Povesti cu caracter moralizator si cu o doza de umor sunt basmele culte ale lui Ion Creanga.

El ne face cunostinta cu Harap Alb, Ivan Turbinca, eroi fantastici care prin curaj, inteligenta si perseverenta reusesc sa invinga forte potrivnice precum spani imparati rosi, draci, singuri sau ajutati de prieteni cu puteri supranaturale Flamanzila, Lat-Lungila, sau ajutandu-se de lucruri fantastice ca apa vie ,apa moarta sau turbinca fermecata.

Astfel povestile nemuritoare, basmele de adormit copii, cum li se mai spune, sunt mai mult decat atat, ele sunt pilde, exemple de franturi de viata, povestite intr-un context fantastic care ajuta la formarea caracterului si discernamantului copilului, imbogatindu-i imaginatia si dezvoltandu-i abilitati de recunoastere a propriilor sentimente si capacitati cognitive, care il vor ajuta sa stabileasca relatii sociale sanatoase si echilibrate.